Sloggi - Istoric

Chilotul, slipul, pantalonaşul, pe scurt acel articol mic care este astăzi un lucru de la sine înţeles pentru orice femeie, s-a răspândit de abia de un secol.

Istoria slipului

Marele pas de la "fără nimic" la slip

Chilotul, slipul, pantalonaşul, pe scurt acel articol mic care este astăzi un lucru de la sine înţeles pentru orice femeie, s-a răspândit de abia de un secol. A fost realizată trecerea de la "jos fără" până la slip şi plăcerea de a purta sloggi. Primii paşi pentru conceperea acestei piese a lenjeriei intime au fost făcuţi deja în secolul 16. Astfel, în Italia erau cunoscuţi deja în 1510 pantalonaşii lungi din mătase, in sau catifea. Pentru că aşa se cuvenea, femeile decente n-au purtat multă vreme nimic sub rochie. În secolul 18 purtatul pantalonaşilor de către doamne era considerat în continuare un lucru indecent. Aceştia erau purtaţi numai de femei sensibile la frig, bătrâne sau bolnave şi câteodată de slujnice, atunci când urmau să spele geamurile. În perioada Biedermeier, deci în prima jumătate a secolului 19, erau la modă pantalonaşii bufanţi. Dar nu erau purtaţi decât de fetiţe. Datorită filozofului francez Jean-Jaques Rousseau, acestea au avut voie să poarte pantaloni care se vedeau chiar de sub rochiţe (!). In cartea sa pedagogică "Emile" filozoful a pledat pentru necesitatea ca fetiţele să se poată zbengui în voie. Pentru a face acest lucru însă trebuiau să fie sub rochiţe cât de cât îmbrăcate. Cum împlineau 12 ani, fetele îşi pierdeau această libertate: jos pantalonii şi cu pulpele goale în rochii lungi. De abia pe la mijlocul secolului 19, lucrurile au început să se pună în mişcare. Era la modă "crinolina" care crea tot felul de neplăceri. Dacă o doamnă dorea să se aşeze, colivia din sârmă se ridica, lăsând la vedere partea de jos. Dacă o doamnă vroia să se aplece, întregul suport se ridica aproape de şolduri, descoperind astfel fundul. Trebuia rezolvată cumva problema! Rezultatul: căptuşeli lungi din bumbac. Erau compuse din două bucăţi care nu erau cusute între picioare şi se legau doar în talie. În Anglia li se spuneau "cele care nu puteau fi numite", în Franţa "cele indispensabile" iar în Germania erau denumite pur şi simplu "îmbrăcăminte pentru picioare". Mai era mult drum de parcurs până la slipul care să vină perfect din punct de vedere anatomic. De abia în 1928 a apărut un model de chiloţei asemănător cu cei pe care-i cunoaştem astăzi. Atunci au fost inventate pentru copii. La începutul primului război mondial a devenit de la sine înţeles pentru femei să poarte chiloţi. Tivurile se ridicau uneori, motiv pentru care era necesară o anumită protecţie. În 1949, la Wimbledon, publicul a văzut primul slip. Jucătoarea americană de tenis Gussie Moran a fost cea care a făcut senzaţie în toată lumea, dar nu din cauza victoriei obţinute, ci din cauza ţinutei sale provocatoare: sub rochiţa scurtă de tenis purta un slip acoperit complet cu dantelă! La începutul anilor 80 un concern mare din domeniul de îmbrăcăminte a scos pe piaţă o nouă generaţie de slipuri, având drept slogan "revoluţionarea bumbacului". Se născuse marca "sloggi". De la introducerea sa pe piaţă s-au vândut peste 500 de milioane de slipuri marca sloggi în mai mult de 30 de ţări, confirmând astfel că tot mai multe consumatoare mulţumite asociază această marcă cu calitate şi confort la purtat. Aşadar a căzut bariera definitiv, iar slipul nu mai este demult un subiect tabu. Astăzi nu se mai pune întrebarea "dacă da sau nu?" ci "cum?" Femeia de astăzi cumpără cu plăcere produsele de marcă ale lui sloggi, apreciindu-le calităţile sale extraordinare. În Anglia se vorbeşte despre sloggi care "Fits like a glove" (vin ca o mănuşă), în Franţa aceste articole fierbinţi sunt denumite "Les indéformables". Moale la pipăit, se mulează pe corp, nu se şifonează; slipurile sloggi sunt uşor de întreţinut şi plăcute la purtat, proprietăţi dobândite în urma unei inovaţii în domeniul materialelor; secretul acesteia are un nume tehnic: Core-Spun. Firele fine din bumbacul de cea mai bună calitate sunt răsucite în jurul unui fir din Lycra®. Atfel, ţesătura obţinută din aceste fire este extrem de elastică şi totuşi îşi păstrează forma croită. În ciuda conţinutului ridicat de bumbac, slipurile sloggi nu se întind şi nu-şi pierd forma, chiar dacă sunt spălate şi uscate de nenumărate ori. În afară de acest lucru, sunt extrem de plăcute pe piele, deoarece pielea vine în contact direct numai cu bumbac. Şi bărbaţii s-au obişnuit cu ei. Din 1986 se pot bucura şi ei de calităţile acestui produs pe propria lor piele, purtând "sloggi for men". Slipurile sloggi în ambalaje albastre uşor de recunoscut, pot fi găsite oriunde între Capul Nord şi Sicilia, între Lisabona şi Rhodos. sloggi este astăzi cel mai vândut slip de marcă din întreaga lume.

+
+
+
+
Slide